sâmbătă, 31 decembrie 2011

o cutie, care se vrea lada din lemn

 Acum cateva saptamani am fost sunat de o cunostinta buna, un preot tanar, editor la Editura Patriarhiei, cu o rugaminte amuzanta: “Frate, fa-mi o cutie, sa pun incaltarile in ea”. Pentru ca rugamintea venea de la un om pe care il admir foarte mult (un tata exemplar, excelent jucator de sah si tenisman neobosit) am luat decizia sa fac un fel de ladita din lemn de brad, potrivita cu ce mai avea el prin casa. Zis si facut. Am dat fuga la Hornbach de unde am cumparat cateva scanduri din molid, lac, suruburi si ajuns acasa, m-am apucat de treaba. Din fericire am o camera neamenajata pe care o folosesc drept atelier. Ce-a iesit, puteti vedea in pozele de mai jos.






Pentru ca placile de lemn mai late cu 50 de cm mi s-au parut prea scumpe, am preferat varianta lambriu, pe care l-am asamblat dupa cum vedeti in poze.













reconditionarea unor usi

 In urmatoarea postare puteti vedea transformarea radicala a unor usi vechi. Ca sa fiu sincer, in prima faza, cand am vazut usile, am fost foarte sceptic in privinta aspectului lor final. Totusi, cu efortul si implicarea chiar a proprietarilor care mi-au asigurat un mediu de lucru relaxant si au dat dovada de o atitudine constructiva am creat practic cu totul alte usi. A fost o adevarata provocare din care am iesit, cred eu, invingatori. Din pacate nu am avut inspiratia sa pozez usile asa cum erau ele la bun inceput, dar cred ca nu este greu de imaginat niste usi vopsite cu vopsea alba ingalbenita de timp, cu scurgeri si portiuni de vopsea sarita.      

 In prima faza vopseua veche se curata cu un feon special (suflanta), care prin actiunea unui jet de aer fierbinte inmoaie vopseaua, care este ulterior indepartata cu o dalta.

 Datorita faptului ca tocurile usilor au trebuit lucrate in casa, am combinat actiunea suflantei cu aplicarea de DECANOL sau DECAPANT, solutie care inmoaie vopseaua pe cale chimica, dupa aplicarea cu pensula pe suprafata de lucru. 

 Dupa curatarea de vopsea, usile au fost slefuite, placajul vechi a fost taiat si inlocuit cu unul nou, pe care s-au aplicat apoi placile de lemn, cu scopul de a imita aspectul unei usi integral din lemn masiv.

 La sfarsit, ca bonus, am raschetat un taburet vopsit, pe care l-am dat apoi cu lac. Un pic in graba, la plecare, dar a iesit si el destul de bine. 

 Putin mai jos veti vedea si o usa de la intrare din stejar masiv care a rezistat unui tentative de spargere. S-a dat cu barosul in ea, cu ranga si toate acestea a rezistat. Am tratat-o cu tot respectul :)
placajul vechi, taiat





aplicarea DECANOL-ui





pe taburet am avut timp sa dau doar un strat de lac, drept urmare nu arata prea grozav

usa, stejar masiv, slefuita




 

in partea stanga a usii se poate observa peretele lovit, locul in care sa fortat cu ranga








 


vineri, 30 decembrie 2011

colind minunat



Sus la varful muntelui
Refren: Ai, lerui Doamne
In mijlocul codrului
Imi sunt doua lemnisoare (bis)
Bradul verde, teiul alb.
Si-amandoua se sfadesc. (bis)
Zise bradul catre tei
“Mai teiule, frate-mi esti, (bis)
Cu mine ce te sfadesti?
Ca eu sunt un lemn de brad (bis)
La toti oamenii li-s drag.
Tu esti tei putregaios (bis)
Si nu esti nici de-un folos”
Ba eu sunt un lemn de treaba (bis)
Ca toti mesterii ma-ntreaba.
Care unde ma gaseste, (bis)
De icoane ma croieste,
Pe margini ma zugraveste, (bis)
Cu aur ma poleieste,
Si-n biserica ma baga, (bis)
Toata lumea mi se roaga
La biserica ma duce (bis)
Tot poporu’ si face cruce
In biserica ma pune (bis)
Oamenii sa mi se-nchine.
Tu, bradule, rasinos (bis)
Tu nu esti nici de-un folos”
“Ba eu sunt un lemn de treaba(bis)
Ca toti mesterii ma-ntreaba
Care unde ma gaseste (bis)
De sindrila ma croieste
Din mine fac sindrila (bis)
De-acopar biserica.
Ca de n-ar fi sindrila, (bis)
In biseric-ar ploua,
Aurul ti s-ar strica (bis)
Si-ar fi-amar de cinstea ta”
Asta-i bradul cel stufos (bis)
Asta-i Domnul Cel frumos
Asta-i tufa cea stufoasa (bis)
Asta-i Doamna cea frumoasa.